Skip to content

LEGENDA LUI MOŞ CRĂCIUN

A fost odată un păstor sărac, dar foarte bun la inimă. Tot ce avea el era turma de oiţe şi cîinele său ciobănesc.


Într-o zi dînsul a plecat dis-de-dimineaţă în munţi ca oiţele lui să mai pască iarbă verde. Mult timp trecuse de cînd ciobanul plecase de acasă. Multe locuri umblaseră el şi oiţele sale în căutarea unor păşuni mai mănoase. Într-o seară, cînd timpul deja se răcise de-a binelea şi moşul se pornise spre casă, iată ca s-a stîrnit un vînt puternic, iar în văzduh se roteau agitaţi primii fulgi de zăpadă. Se făcu întuneric şi omul nu mai ştia încotro s-o apuce. Se rătăcise.

Deodată cîinele vorbi cu glas omenesc:
– Stăpîne, priveşte, pe cer a apărut o stea şi ea se mişcă. Să mergem într-acolo, poate vom găsi vreo aşezare omenească.


Omul s-a mirat că un cîine poate vorbi, dar i-a dat bucuros ascultare prietenului său. După cîteva ore de mers, ei au ajuns la marginea unui oraş, în faţa unui grajd. Uşa era întredeschisă şi oiţele s-au strecurat încetişor înăuntru împreună cu stăpînul lor.


Acolo se aflau mai multe vaci, boi, care s-au adunat în jurul unei iesle. Ciobanul s-a apropiat şi…ce să vadă? În iesle stătea culcat, pe fîn, un nou-născut, iar alături de el- o femeie tînără şi frumoasă care îl privea cu multă dragoste.
Ciobanul a scos iute sumanul din spate şi a învelit-o cu grijă pe mamă şi pe copilaş.
– Mulţumesc, om bun, dar mata ce te faci fără suman?
– De mine sa n-ai nici o grijă, femeie dragă. Eu ma voi strecura printre oiţele mele şi voi aştepta pînă se lumunează de ziuă şi se potoleşte urgia ca să ne putem continua drumul. Ai grijă de copilaş să nu îngheţe.
A doua zi, cu noaptea în cap, omul a crăpat uşa grajdului ca să poată ieşi, străduindu-se să nu trezească pe copilaş şi pe mama acestuia. Dar femeia s-a trezit şi l-a ajuns imediat, spunîndu-i:
– Ai uitat să-ţi iei sumanul, păstorule!
– Eu n-am uitat. Îl las ca să ai cu ce înveli copilaşul. Îmi fac eu altul cînd ajung acasă, că uite cîte oiţe am.
– Mulţumesc, om bun, cum aş putea oare să te răsplătesc?
– Îmi pare rău dacă ai crezut că am făcut-o aşteptînd vreo răsplată. Eu cred că fiecare om ar fi procedat în locul meu la fel.
– Nu-i chiar aşa, a spus femeia. Eu îl voi ruga pe bunul Dumnezeu să te răsplătească pentru mărinimia de care ai dat dovadă.
– Rămîneţi cu bine, a spus omul, şi a plecat mai departe.
Deodată a simţit cum o putere divină l-a ridicat deasupra pămîntului şi el pluteşte printre norii de vată. Peste puţin timp în faţa lui apăru un chip cu barbă albă şi cu ochi buni, pătrunzatori.
– Bine ai venit în împărăţia mea, om bun. Cum te numeşti?
– Crăciun.
– Ei, moşule, povesteşte-mi, te rog, cum ai trăit toţi anii aceştia pe pămînt, ce fapte bune ai săvîrşit şi ce păcate ai avut.
Moşul a înţeles că se află în faţa lui Dumnezeu. Căzînd în genunchi, el a spus:
– Ce să-ţi povestesc, doamne? Am trăit şi eu ca toţi oamenii. M-am străduit să fac doar lucruri bune, dar, ca oricare alt muritor, s-a întîmplat deseori să mai şi greşesc. Judecă-mă aşa cum crezi că o merit.
– Ridică-te, Moş Crăciun. Eşti un om foarte modest şi cinstit. Eu de aici le văd şi le ştiu pe toate. Ai trăit o viaţă fără păcate şi ai făcut doar fapte bune. Ieri noapte l-ai învelit pe acel pruncuşor cu sumanul matale, fără să ştii că el este fiul meu, Iisus Hristos.
– L-am învelit, Doamne, pentru că tare-mi sunt dragi copiii deşi eu nu i-am avut pe ai mei în viaţă, dar am dorit-o foarte mult.
– Ştiu, Moş Crăciune.Şi deoarece îţi plac copiii şi eşti atît de bun, m-am gîndit să te rog ceva: n-ai putea matale să mă ajuţi în pregătirea cadourilor pentru toţi copiii de pe pămînt ca să-i bucurăm în fiecare an cu ocazia naşterii fiului meu?
– Bineînţeles, Doamne, că aş putea şi aş face-o cu cea mai mare plăcere, dar am şi eu o rugăminte.
– Vorbeşte, moş Crăciun, nu te ruşina.
– Aş vrea nespus de mult să-i permiţi cîinelui meu să fie alături de mine, fiindcă el mi-a fost cel mai bun prieten în viaţa de pe Pămînt.
– Aşa să fie, Moş Crăciun. Chiar de azi poţi începe lucrul.
De atunci, Moş Crăciun, ajutat de îngerii din cer, urmăreşte din înălţimile cerului purtarea fiecărui copil şi înscrie într-o carte mare, în dreptul fiecăruia, atît faptele bune, cît şi faptele rele, cu un condei de cleştar.
În ajunul sfintelor sărbători de iarnă, el înhamă trei reni la sania sa, o încarcă ochi cu daruri pentru copiii care au fost cuminţi, au învăţat bine şi s-au purtat frumos, ascultînd de părinţi, de bunici, de învăţatori şi se pregăteşte să ne vină în ospeţie. Dar chiar înainte de a urca în sanie, cîinele se apropie şi zice:
– Moş Crăciun, dar cu aceşti copii, care au mai primit cîte o notă rea la învăţătură sau la purtare , cum rămîme? Chiar nimic, nimic să nu le dăruim?
-Păi, de ce n-au fost şi ei ascultători ca ceilalţi? Să-şi corecteze purtarea, notele şi la anul viitor poate le voi duce şi lor cadoul, răspunde moşul.
– Moş Crăciun, nu se lasă căţelul, hai să-i iertăm de data aceasta, că sunt copii şi poate nu şi-au dat seama. Eu propun să le dăruieşti şi lor ceva , poate un cadou mai mic, dar să le adăugăm cîte o ceapă sau cîte un căţel de usturoi ca sa se priceapă că noi suntem nemulţumiţi de data aceasta de purtarea lor şi sperăm că se vor corecta.

– Bine, bine, spune moşul zîmbind pe sub mustăţi. Adu mai repejor şi pentru ei câte un cadouaş, că iată întârzii, dar am atâtea şcoli, case şi grădinițe de vizitat!!! Toată lumea mă aşteaptă lângă Pomul împodobit cu globuri sclipitoare ca să serbăm împreună naşterea lui Iisus Hristos.

Email: [email protected] ©2020 – moscraciun.md. All rights reserved